> Angolo della poesia > Le Poesie dell'Arneo

Quidrri te l’Arneutrek

Simu malati te orizzonti e libertà,
campamu te natura, orgogliu e dignità,
pè sentieri ignòti sciamu a spassu,
esploramu lu Salentu passu passu.

Pè nù fiuru o nà farfalla n’emozionamu,
cù lu falcu e la poiana spessu vulamu,
la guida noscia lu sule e le stiddre,
cù lu ièntu te retu facimu fraciddre.

Partimu lesti ca è già mmàtinu,
né cùmpagna stù celu tersu Salentinu,
simu L’Arneutrek patiti t’escursione,
avvènturosi comu l’armata brancaleone.

Màsserie boschi e gravine visitamu,
ci trùamu n’arviru te fica lu ndìlissamu,
se poi ete te geusi, te cachi o te nuci,
l’arviru alla mbèrsa se ncìgna fà li cruci.

Cù l’acqua cu lu sule o intru lu fangu,
sù sempre suturi, fatica e bùttu te sangu,
fuci fuci rrètu drù cazzu te presidente,
ca face li passi te Vàtussu drù fetente.

Face finta ca uàrda la ginestra l’orchidea,
poi mitte lu turbu e fuce cchiùi te Mennea,
se né futte te tie ca si anzianu o claudicante,
nfàcce lu strazzabrache face lassi le mutante.

Cumpagnu te merende, tiscorsu e camenata,
l’Angilu ncì porta sullu Pollinu in Bàsillicata,
o sutta alla gravina a dù nù face mai giurnu,
e sciùnge lu boscu te le Pianelle pè cunturnu.

Lu Salvatore cù le fimmene face casinu,
vole ncì face a nfòrza tantu te paninu,
ssùlu alla Paula, ca ncòra nù ncì passa,
né tisse signora! tie prima passa te la cassa.

Però è ngàrbatu porta lu casu, l’aulie e audre cosette,
a fìate caccia puru lu salame e... se lu face a fette,
ci poi esse sangu c’è l’Antoniu lu tottore,
ca né lu cuse ntòrna e nù sente chiùi tulore.

Lu Fulviu camina lestu ma! lu viciu straniatu,
lu era già te prima? o te quannu l’ane rràpinatu,
nà cosa è certa ca drù poveru rapinatore,
te tannu cangiau mistieri e se chiuse cù le suore.

Lu professore Scarciglia camina e camina,
nù giurnu te picca cù resta sutta la gravina,
o fuei pè la fatica o pè lu ièntu te sciroccu,
iddru se mpàurau e a mie mè vinne toccu.

Lu Lìnu invece è atleticu e la strata se la ciuccia,
se ite ca mangia buenu, è lu patrunu te la puccia!
la Ursula muieresa è campionessa te beltà,
se tice ca è straniera ma! sprizza salentinità.

Lu Francescu face lu spiertu, ma! sutta nù c’è nienti,
c’è la Cinzia ca compensa pè bontà e... bellimenti,
lu Claudiu face trekking sempre estutu te surdatu,
e càmina suttaientu cù nù vàe scapiddreciatu.

La Luana ngàrbatazza nù perde mai occasione,
cù ncì nvìta a casa soa a l’Aia te Spiridione,
la Mina e la Carmela cù lu culu sempre tisu,
le viti sempre allegre e scattariciane lu risu.

La Rosi manca spessu ma! nù lu face mpòsta,
fatia alla uàrdia metica a dù te segna la supposta,
nmièzzu nui c’è nù noviziu ca te passu nù cì pecca,
è nù signore te autri tiempi se chiama Conte Zecca.

L’Arneutreck è variegatu c’è li bueni c’è li fiacchi,
c’è l’atleta lu vagnone e l’anzianu cù l’acciacchi,
ma! né vulimu bene e quistu è assai mpòrtante,
certu ci siecuti lu Robertu rischi cu perdi le mutande.

Te mie c’è aggiù dire mè chiamane poeta,
ma! mmìscane dàveru la lana cù la seta,
so ssùlu n’escursionista ca ogni fiata prea e spera,
cù nù mè stràccu tantu, se nò...addiu alza bandiera.

Lorenzo Martina

Dedicata a tutti gli amici d’escursioni dell’Arneotreck, ed in particolare al suo presidente Roberto D’Arcangelo

che con la sua caparbietà e l’amore innato per la natura e per la botanica è riuscito a fare di questo gruppo,

il fiore all’occhiello dell’escursionismo Salentino

 

Le poesie dell'amico Lorenzo Martina:

> L'Arneutrek   

>  L'Ulivo

> Quannu lu ientu scotula l'aulie

> Amore è

> Se sta futtune lu Salentu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

L'Arneu(trek)

Arneu terra cara e arsa
ricca e cuti, scuerpi
e quarche casa sparsa.

Terra te schiavisti, terra mara
ca li avi nosci
cu lu sangu riscattara.

Poi, ... tantu sudure e caddri alle manu
l'Arneu dentau jardinu
te Manduria a Leveranu.

Aulie, serre te fiuri e vigna
intru alle paludi
a dò nc'cera malaria e tigna.

Cu prati verdi, ca ncantanu lu sguardu
a dò cresce lu fungu
la cecora e puru lu cardu.

A dò la fica, spessu alla mendula s'accosta
mentre l'orgiu e lu ranu
intru la spiga, ngrossa e ntosta.

Cu orti te pisieddri e fae e tanta spurchia
e l'ape sullu fioru
ca mpollina e lu nettar se surchia.

La macchia ca olezza te profumi
lentiscu, mirtu e timu
e lu ientu ... fisca tra li tumi.

L'alberi te aulia, lu veru incantu
pè cornice, papaveri e margherite
ca te mille culuri estune lu mantu.

Tante farfalle colorate, ca svolazzane te gioia
li segui cu cu sguardu
e volandu puru tie, nù pensi chiui alla noia.

Ci poi intru l'Arneu, te ne vai a spassu
te cumpagna la urpe, la lepre
lu rizzu e a fiate puru lu tassu.

Lu merlu e lu cardillu te fanne la serenata.
Lu versu te lu gufu
te scandisce la sciurnata.

Mienzu a tuttu stu Paradisu
nc'è Arneutrek, n'associazione
ca pè lu camenare, tene vocazione.

Nu gruppu te amici, sempre te bon'umore
la sede centrale
la trovi allu Boncore.

Presidente è lu Robertu, cu la vocca senpre a risu
ci ndè offri lu vinu, lu porti a mparadisu.
Cu l'occhiale sportivu, lu curpettu nmezza manica
canusce chiante e fiuri e dae lezione te botanica.

Nde porta intru l'Arneu, cu nè face etire cose belle
e chiui te quarche fiata, nè reteramu cu le stelle.
Quandu facimu pausa, ci offre lu cafè e ci na mela
lu stuezzi te lu casu lu porta sempre Mariacarmela.

E la vita vaie nanzi cusì, amando la natura
senza liticamenti e parapiglia
se v'aggiu dì lu giustu
stu gruppu è nà famiglia.

Lorenzo Martina (2010)